Episod3: Scorilo, măgarii și centaurul

       Recordul cursei a fost obținut de chiar un străbunic de-al lui Marcel, însuși Scorilo, considerat deja o semidivinitate a victoriilor glorioase. Bătrînii povestesc că măgarul pe care Scorilo îl folosise la curse ar fi fost un măgar năzdrăvan, era de un alb orbitor, avea aripi, un corn în frunte și putea să vorbească cu stăpînul. 

        Oamenii răi ai timpului îl urau,îl invidiau și îi doreau moartea cu orice preț...deși.. Scorilo era un om bun și-i ajutase pe consătenii lui de fiecare dată. Îl invidiau poate și pentru că  avea cea mai mare avere din sat, avea sute de hectare de păduri, podgorii întinse de vii,  lanuri de grîu și o herghelie numeroasă de măgari, și mai important ,peste toate astea, mai cîștigase și cam toate cursele de măgari care se organizau în acele vremuri. Într-o noapte spăimoasă de august, chiar înaintea cursei, 2 săteni care aveau un conflict mai vechi cu Scorilo din pricina unor pămînturi, și-au pus în gînd, ca răzbunare, să-i schilodească măgarul înaripat. Acești 2 călăi ai simbolului, acești profanatori ai legendelor vii ale satului, acești braconieri ai mitologicului măgar înaripat, sau infiltrat în încăperea în care se afla măgarul înaripat  profitînd și de faptul că cei 3 paznici care păzeau imensul, revoltătorul grajd construit de tînărul Scorilo, au adormit în schimbul turei de noapte. Era un grajd din bronz masiv,construit pe trei etaje,prevăzut cu 2 lifturi și 2 nivele subterane care duceau în cele 5 beciuri uriașe ale rafinatului moșier Scorilo. Beciurile comunicau prin coridoare și galerii întortocheate cu alte refugii subterane despre care sătenii doar auziseră, fără să știe însă ce ascundea Scorilo acolo, în încăperile secrete din adîncul pămîntului.  

      Intrînd în acea sală, cei doi bandiți, au rămas vreme de cîteva ceasuri încremeniți. Se frecau la ochi, își pișcau pielea neîncrezîndu-se că ce au văzut acolo poate exista în realitate. Era o sală imensă, pavată cu plăci masive de marmură neagră, iar pereții susținuți de coloane groase de bronz, erau sculptați în basoreliefuri și simboluri preluate parcă din mitologia egiptului antic. Dar ce era în celălalt capăt al sălii întrecea orice imaginație halucinantă. În capătul sălii, se ridica deasupra bolții marelui templu o statuie imensă, o himeră,  un legendar centaur (jumătate măgar, jumătate om) sculptat într-un bloc masiv de plutoniu, și care-și ridica giganticele aripi de vultur, învelite în foiță fină de aur, spre înălțimile acelei săli. La baza acestei neverosimile, extaziante statui se afla într-un staul din bronz, așternut cu pene pufoase de gîscă, adevărata himeră, măgarul înaripat. În jurul acestui mitologic animal zburător se aflau vitrine uriașe din lemn de nuc și sticlă de mercur lichid. Aici se aflau expuse numeroase medalii, trofee, diplome și distincții cucerite de Scorilo și provenind de la toate cursele de măgari cîștigate.