ATENȚIE! Și timpul zboară!

„Am zis: Astea sunt zilele tale, vezi ce alegi din ele.  Știam că sunt 90 de zile făcute dintr-o calitate aparte a timpului. Ele aveau o miză. Nu-mi puteam permite să-mi bat joc de vreuna dintre ele.

    Dar cine ne împiedică să gîndim așa încă din zorii vieții și să ne gîndim viața -exact așa cum e, de altfel- ca pe o perioadă de zile numărabile? Dacă la 20 de ani ți-ai spune: „Ai în viață, cu puțin noroc, 50 de ani plini, adică 18250 de zile. Astea sunt zilele tale. Vezi ce faci cu ele.” Și pentru că sunt zilele viții mele și pentru că miza lor e însăși miza vieții mele, nu sunt ele, toate și fiecare în parte, alcătuite dintr-o calitate aparte a timpului? Că sunt 18250 și nu 90 nu schimbă din punct de vedere esențial nimic. Din punct de vedere esențial contează un singur lucru: că ele reprezintă, întocmai ca și cele 90 de zile, un interval finit. Alcătuit din elemente trecătoare și ireversibile. Faptul că fiind multe -18250!- nu le pot vedea capătul este o chestiune de miopie existențială sau de lipsă de imaginație. E drept, pe cele 90 de zile de acum le-am putut pipăi în concretitudinea lor, le-am putut așeza în an, în începutul și sfîrșitul toamnei (...)Dar cine mă  împiedică cînd e vorba de 18250 de zile, să mă gîndesc că mai am de trăit de 50 de ori 50 de schimbări ale anotimpurilor?

   Oricum îmi spun, în ce mă privește e prea tîrziu, pentru că nu mai am 20 de ani. Am lăsat în urma mea aproape șase decenii, iar acest experiment nu face decît să mă facă să regret ceea ce am lăsat în spate, și cu puțin noroc, să mă ajute pentru deceniul care  a mai rămas.”

                                                                                                           Gabriel Liiceanu, Ușa Interzisă