luni, 24 noiembrie 2014

Marcel și întâlnirea orizontului de așteptare (ep.10)

Într-una din zile Marcel, în timp ce prepara un amestec de ciuperci halucinogene, frunze de plop si iarba gâştelui (planta cu puternice proprietati psihanaleptice ce se întalneste doar in climatul special al padurilor de plop din regiunea centrala a Moldovei) a văzut, mai mult din intâmplare, pe un perete din fundalul cămarei, acoperit de un strat gros de praf şi plase de păianjen, un imens tablou, mare cât o uşă și cu o ramă aurie strălucitoare . Era un portret al legendarului Scorilo, era reprezentat (aşa cum de altfel a şi rămas în memoria locului) călare pe un măgar alb înaripat, ridicând deasupra umerilor trofeul caştigat la o cursă de măgari. Atunci Marcel a avut o ciudată presimţire. Parcă îl cunoscuse, parcă îi aflase deja toată povestea. Marcel se apropie de tablou ,şterge praful și îndepărtează pânza de păianjen. Admiră tabloul câteva minute întregi, acum pentu el era o certitudine, măgarul zburător, legenda străbunului Scorilo și toate poveștile pe care le auzise de la bătrânii satului căpătau acum sens, erau acum investite cu realitate ,făceau parte din enigmatica istorie a familiei lui. Privind îndelung tabloul vede că nu stă prins în perete, că după tablou peretele nu se mai continuă. Atunci îşi dă  seama că în spatele acestui tablou se afla de fapt o uşă (o uşă interzisă la care până  atunci nu avusese acces). Ridică tabloul ,îl dă la o parte iar apoi privește spre acea ușă. Ce era însă acolo întrecea orice imaginație fantezistă. Marcel rămase câteva  momente încremenit. Nu îi venea să creadă...uşa era de fapt alt tablou,era o uşă pictată, iar pe acea uşă era reprezentat chiar el, era Marcel închipuit ca ridicând un tablou imens cu portretul legendarului Scorilo, un tablou care deschidea intrarea spre ușa pictată a unui coridor subteran secret. Atunci Marcel şi-a dat seama. Cineva plănuise totul, toate mişcările lui faceau parte parcă din planul unei fiinţe superioare...Cu siguranță era ceva supraomenesc...Poate că Scorilo nu era doar un viteaz al vremurilor, poate era un zeu. poate era o entitate stranie venită dintr-un alt univers...Un fior rece ca un tremur înghețat străbătuse odată cu acest gând viscerele lui Marcel. Se simțea prea mic în fața unor mistere atât de covârșitoare...

 din seria MARCEL ȘI MĂGARII 

 Episodul 11 APARE peste câteva zile 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu