Totul era pierdut, toată munca, toate investițiile, toate planurile lor de îmbogățire erau acum praf și pulbere, erau scrum aruncat pe apa sâmbetei. Și cât a crezut Marcel în afacerea asta, cât a sperat să-l scoată din sărăcie și din mizerie.. Pentru el nu era doar un plan, doar o investiție, pentru el erau ca niște aripi care urmau al înălța din iadul sărăciei și al muncilor de subzistență ale gâștenilor. Dar mîntuirea, grațierea nu îl așteptau de partea cealaltă a prăpastiei care desparte iadul gâștenilor de adevărata existență, de traiul decent, de normalitatea în care noi toți trăim dar care pentru Marcel însemna raiul, traiul ceresc, viața în paradis. Viața lui Marcel devenise de mult realitatea acelui sarcastic banc austriac:cineva spunea „azi i-am făcut o mare bucurie câinelui meu -Ce bucurie? Păi l-am bătut bine, ce să mai, l-am bătut vreo zece minute în continuu și apoi m-am oprit -Păi și ce bucurie e asta? -Păi să-l fi văzut ce bucuros era când m-am oprit.” Eii.. cam la fel se juca și soarta cu Marcel. O să-mi reproșați că prea exagerez, să vă argumentez atunci de ce am dreptate. Să urmărim atent deci cât a investit Marcel în aceste planuri de reabilitare a condiției lui sociale:
Pentru a scăpa de această grea moștenire, adevărată moștenire negativă (negativa ca o creștere economică a României) Marcel transformase grajdiul în care străbunicul său crescuse prima pereche de măgari din sat (un fel de Adam și Eva ai măgarilor din Gâșteni) în linie de fabricare a drogului supranumit de turiști ~iarba de Gâșteni~.
Lucrau in acea uzina a viselor, necontenit, Marcel împreuna cu toți frații și surorile lui dar și Viorel și mulți alți băieți din sat. Erau atât de conștiincioși și exigenți în ceea ce privește calitatea si conținutul amestecului de plante halucinogene că de multe ori lucrau și duminica. Până și baieții care păzeau turma de măgari de pe deal își abandonasera slujba pentru a lucra in atelierul viselor alături de Marcel.
Pe vremea lui Marcel managementul drogurilor în satul Gașteni aproape că atinsese perfecțiunea. Băieții lucrau câmpul cu cele mai optime unelte și utilaje iar fetele împachetau de zor aurul verde al satului în foiță fină de staniol...
DIN SERIA MARCEL ȘI MĂGARII
Nu pierdeți PENULTIMUL EPISOD Apare peste câteva zile
Așa deci, dar un om nu se va mai putea bucura decât dacă recuperează ce a pierdut sau primește ceva similar (asta ultima în special pentru materialiști). Bineînțeles că acest aspect include și inversul adică oprirea primirii unui lucru negativ.
RăspundețiȘtergere