O călătorie spre interior

     Argument

       

     Pt că tot timpul trebuie să fii preocupat de ceva ,pt că mintea trebuie în permanență să aibă un subiect de gîndit și pt că nu poți să știi la ce mă gîndesc eu acum, a luat start această călătorie spre interior care se vrea a fi o rubrică ce reflectă din diversele unghiuri ale interiorului aspecte care preocupă gîndirea.

              Surse pentru descompunerea realitatii si coagularea              răului în mecanismele dezumanizării  

        

     Aderența la o anumita doctrină fondată timpuriu într-un mediu apropiat (cel mai adesea familie sau cerc de prieteni ) în asociere cu un anumit grad de rigiditate a orgoliului si de inflamare a eului se pot materializa intr-o potentare a tendinței  de  intoleranță pentru ce vine în contradicție doctrinară pînă la perceperea respingerii și a dezaprobării ca imperios necesară.

      Se observă  o creștere progresivă a radicalismului cu care se recurge la combaterea unor opinii sau chiar persoane în funcție de obiectul care se cere respins.

     În cazul persoanelor care au devenit obiectul  dezumanizării și demonizării  în mintea fanaticului , se poate sesiza că această crestere progresivă  a radicalismului cu care sunt combătuți se poate raporta la ritmul progresiv de augumentare a unei  frici (temeri) ce duce la descompunerea subiectului real  si la reclădirea elementelor realului pe schemele modului de percepere a răului absolut.

               Despre psihologia regretului așa cum o văd eu

E util regretul?                                                                                                                                                                                                  

       Eu zic că da ,că e un soi de feedback întotdeauna negativ care te limitează sa-ți mai repeți greșelile, un sistem de alarmă care-ți semnalează că ai greșit și te aduce în starea de conștientizare a greșelii plasându-ți în același timp întreaga răspundere pentru eșec.