Mă gîndesc dacă gîndirea noastră ar reuşi vreodată, adăugind poate un al
şaptelea strat neocortexului sau creîndu-şi altă bizară bază organică, să se
răsucească deodată asupra ei înseşi,o gîndire
care se gîndește pe ea însăşi aşa cum o sabie ar fi atît de ascuţită încît s-ar tăia pe
ea însăşi.
Fragnent modificat din ORBITOR Aripa Stîngă
Într-un fel gandul se gandeşte pe el însuşi când vine vorba de a porni de la ceva şi a ajunge la altceva s-au la o dezvoltare a acelui gând.
RăspundețiȘtergereSabia nu prea are cum să se străpungă pe sine decât dacă este ruptă şi fragmentul tăios intră forţat s-au "accidental" (prin legile fizicii) în cealaltă parte. Dar daca materia poate fi îndoită fără a i se rupe legăturile moleculare? Practic fizica poate supune materia anorganică sinuciderii.
nu m-am gîndit pînă acum că ar putea avea o explicație științifică,dar ideea ta îmi pare extrem de interesantă.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDa... cam greu la mine cu limba română...
RăspundețiȘtergere