Cum să crești caracatițe intr-un timp scurt si cu cheltuieli minime

Înainte de orice trebuie să știi că pentru a avea o caracatiță mică ai nevoie de un acvariu de cel putin 200 de litri. Doar in acest fel caracatita se va putea simti in elementul sau. Spre deosebire de alte vietati din ocean, caracatitele au nevoie de mai mult oxigen, asa ca asigura-te ca instelzi un sistem de oxigenare puternic si performant, pentru un acvariu de dimensiuni mari.

  De asemenea, este nevoie sa instalezi in acvariu caverne si locuri sub care caracatita sa se poata ascunde atunci cand doreste. Caracatitele sunt puternice si experte in evadari. Asadar ai nevoie de de un capac foarte greu si stabil pentru acvariu. Roca naturala este un material foarte bun in acest sens.Pentru ca cefalopoda sa se simta bine este recomandat sa schimbi apa deseori, mai ales daca aceasta este sperioasa si elimina adesea cerneala.

Daca te gandesti sa populezi acvariul si cu alte vietati trebuie sa stii ca lista de posibilitati este destul de redusa.

Sanse moderate de supravietuire au doar pestii foarte rapizi (daca au unde sa se ascunda), steaua de mare sau castravetele de mare. Alte specii de pesti sau chiar o a doua caracatita mai mica vor deveni hrana proaspata pentru caracatita.

Hrana caracatitei

Caracatita consuma crabi, creveti vii, melci, pesti mai mici (lenti), scoici, moluste si stridii. Ideal este sa fie vii, insa poti sa-i dai si creveti sau moluste congelate, cu conditia sa le manance imediat.

Pentru o alimentatie sanatoasa este recomandat sa mai ai la dispozitie un acvariu special cu melci, creveti sau crabi, pe care sa ii oferi caracatitei sub forma de hrana proaspata.

Caracatița (Octopus) este un gen de moluște cefalopode. Corpul are forma unui sac. Capul prezintă doi ochi mari, o coroană de brațe (8-10), numite tentacule, prevăzute cu ventuze, și o gură cu fălci tari. Corpul este acoperit de o „manta”. Nu are o cochilie propriu-zisă, ci o urmă de cochilie numită „os de sepie”. Caracatițele se hrănesc cu crustacee, pești etc. În corp, caracatița are o glandă plină cu un lichid brun (asemănător cu cerneala), care, eliminat în apă, o ajută să se apere de dușmani. Majoritatea caracatițelor folosesc această substanșă, atunci când sunt urmarite. Reprezentantul tipic al acestui gen de moluște este caracatița-comunăOctopus vulgaris. Caracatițele sunt pescuite pentru carnea lor foarte apreciată în gastronomie

8 informații ciudate despre caracatițe:

1. Sunt foarte inteligente

Creierul unei caracatite este compus in medie din 500 de milioane de neuroni. Creierul uman contine in jur de 100 de miliarde de neuroni, insa de dimensiuni mai mici. Multa vreme caracatitele au fost comparate ca inteligenta cu pisicile, dar, in timp ce o pisica trebuie sa vizualizeze cum functioneaza un mecanism pentru a intelege cum functioneaza (de exemplu deschiderea unei usi), caracatita poate deduce de una singura felul in care mecanismul functioneaza. Aceasta se numeste “gandire conceptuala”. De asemenea, in afara de pasari si mamifere, caracatitele sunt singurele animale care se joaca.

2. Corpul caracatitei isi modifica cu mare usurinta forma

Pentru a evada din diverse capcane , caracatita are capacitatea de a-si modifica modifica forma corpului. Singura portiune solida din componenta corpului caracatitei este “craniul” cartilaginos al acesteia. Deci, prcatic prin orice deschidere suficient de mare pentru craniu, caracatita se va putea furisa in totalitate. Aceasta capacitate pune adesea probleme ingrijitorilor din gradinile zoologice sau acvarii.

3. Caracatita vede la fel, chiar daca este cu capul in jos

Ochii caracatitelor sunt foarte mari si bine dezvoltati. Ei servesc 2 roluri deosebit de importante: gasirea hranei si evitarea pericolelor. Caracatitele au pupilele orientate orizontal (opus celor ai pisicii, pentru a mentine comparatia). Ceea ce este uluitor este ca ochii isi mentin orientarea constanta indiferent de pozitia in care se afla corpul animalului. Asa ca odata ce si-a fixat tinta, imaginea acesteia va ramane constanta pentru caracatita.

4. Tentaculele caracatitelor au “minte proprie”

Doua treimi din neuronii animalului nu se gasesc in creierul caracatitei, ci in tentacule. Acest lucru este deosebit de util, deoarece tentaculul va putea rezolva de unul singur probleme, ca de exemplu desfacerea cochiliei unei scoici, in timp ce caracatita se va putea ocupa cu altceva, cum ar fi sa caute si mai multe scoici. Tentaculele pot functiona complet independent de animal, acestea reactionand la stimuli si dupa ce au fost retezate.

5. Caracatitele au 3 inimi

Organismul caracatitei este dotat cu 3 inimi. Primele 2 se ocupa exlusiv de circulatia sangelui exclusiv la branhii. Cea de-a treia are rolul de a pompa sange in intreg corpul animalului.

6. Capacitatea de integrare in mediul ambiant este mult superioara celei a cameleonilor

Mai intai de toate, cameleonii oricum nu isi schimba culoarea in functie de mediul ce-i inconjoara, ci numai in functie de starea lor. Caracatita poate imita nu numai culoarea obiectelor, dar si textura lor, putand parea, de exemplu ca este o piatra acoperita de alge. Aceasta functie le protejeaza pe caracatite impotriva multor pradatori din adancuri.

7. Toate tipurile de caracatite sunt veninoase

Din fericire, foarte putine sunt suficient de veninoase pentru a ucide un om. Printre acestea se numara caracatita cu inele albastre, responsabila de cel putin doua decese confirmate. Caracatitele injecteaza veninul folosindu-si “ciocul”, numit asa deoarece este foarte asemanator cu cel al unei pasari, desi materialul din care este format mai degraba se aseamana cu cel care intra in comonenta carapacei homarilor

8. Cerneala caracatitei are 3 roluri importante

Desi nu toate, majoritatea speciilor de caracatita au capacitatea de a produce “cerneala”. Aceasta cerneala poate avea 3 culor, rosie, neagra sau maro, si este compusa din melanina, acelasi pigmen care coloreaza parul si pielea oamenilor. Primul rol al aestei cerneli este de a dezorienta vizual pradatorul. Al doilea este acela de a-l dezorienta olfactiv si gustativ, nemaistiind unde sa se orienteze dupa caracatita, iar cel de-al treilea rol este de a bloca campul vizual al atacatorului, dandu-i caracatitei timpsa scape.

Dinastia Somnului

Mă trântesc inconștient în pat și zac într-o baltă de vise până dimineața.
Despre profunzimile somnului liniștit, obosiți sau cu mintea odihnită? cum e mai  bine? e bine sa dormi?  cat de bine? cat de mult? cand? Ei bine textul meu nu o să vă răspundă la aceste întrebări.
Mai mult de atât, textul meu nu o să răspundă la nici o întrebare. Punct.
  E dimineață, mă ridic greu din pat apoi recad epuizat în somn, slăbit, lipsit de vlagă. Iar mă trezesc, iar cad, iar mă trezesc....
(apropo...știu că imaginea nu are nici o legătură cu textul dar asta e altă poveste)

ALO!...Autobaza?

      „Se întâmpla uneori ca autobuzul sa nu fie plin, iar admiterea pe scaune sa nu fie mai complicata decât cea de pe vremuri la politehnica. În cazul în care esti un nesimtit „profi" si te-ai fixat asupra ochelaristului cu mutra de soarece de biblioteca, adâncit în Eseurile lui Montaigne. Greu e pâna te asezi lânga el. Pe urma ai la îndemâna un instrument simplu, cu rezultate infailibile. Ai ghicit, e vorba

de telefonul mobil. Daca unealta cu pricina suna, lucrurile sunt mai simple ca perfectul simplu. Nu trebuie decât sa fii tu însuti si sa urli de parca te-ai stradui sa acoperi un parc auto. E irelevant ca subiectul tau de discutie nu intereseaza pe nimeni, cu atât mai putin pe vecinul de scaun. Tonul face

muzica, iar tonul tau trebuie sa fie vârtos, ofiteresc si raspicat. Într-o lume atât de deschisa, în care spiritul gregar cunoaste o detenta atât de frumoasa, nu se cade sa ai secrete. Prin urmare, vorbeste tare, fara sfiala, si nu tine cont nici de cei care întorc capul contrariati, doar-doar vei prinde aluzia, nici de ochelaristul care, de când ti-a sunat telefonul, se chinuie sa priceapa o fraza pe care între timp o va fi citit deja de cincisprezece ori, cu un tot mai pronuntat sentiment al inutilitatii.

„CE FACI, FRATIE? EU? ÎN AUTOBUZ. ÎN AUTOBUZ, BA, ESTI SURD?
MA DUC SA-MPING O BILA-N FLOREASCA. CU USCATU' SI SAVARINA. NU
VII SI TU? BA, ESTI NEBUN? CE FACI ACASA? VREI SA DORMI? DE CE,
MA? A, AI FOST LA BAIRAM? SI? A FOST SI BLONDA AIA TÂTOASA? DA,
MA, AIA CARE-AM VAZUT-O-N BAICULUI. SA MORI TU. TE-AI DAT LA EA?
BA, ESTI NEBUN? POATE AFLA CALU', ÎTI FACE BUTONERA, SA DEA
DRACII. HAI, ZII, TE-ARUNCI ÎNCOACE? ESTI BULANGIU, SA MOARA
MAMA. CE, MA? TE DUCI SI DISEARA? BA, ESTI NEBUN?"

Prea putin importa, nesimtit vociferant, daca interlocutorul tau e sau nu nebun. În schimb, vecinul tot mai gârbovit asupra paginii de carte da semne limpezi ca e pe punctul sa-si piarda mintile si ca nu stie ce sa faca. Tentatia reprosului nu-l viziteaza. Omul stie ca orice dojana ar atrage dupa sine

sictirirea brutala. Ti-ar spune cu draga inima „Vorbiti mai încet, va rog", dar banuieste deja riposta: „Ce faci, bai, tragi cu urechea? Pai eu ma bag în sufletu' tau, sa vad ce citesti? Stai, bre, pe coada ta, daca nu vrei s-avem scârba-n casa". Micul ochelarist ar înghiti umilinta si s-ar muta pe alt scaun,

însa nu mai e nici unul liber. Asa ca prefera sa se cenzureze obidit si sa spere ca vei coborî înaintea lui. Ceea ce o sa ai grija sa nu se întâmple. Daca nu te suna nimeni, e cazul sa-ti mobilizezi spiritul creator. Ce înseamna asta? Simplu, apesi de câteva ori pe tastatura mobilului, pâna ajungi la tonurile de apel.  Aici meniul e de o varietate care te umple de placere, fiindca rostul functional al telefonului e însotit de o învioratoare oferta muzicala. Mai simplu spus, tonurile de apel sunt începuturi de manea, asa cum se cuvine sa aiba orice nesimtit care se respecta.”

                                                               Radu Paraschivescu, Ghidul Nesimțitului (fragment)