a peştilor, urechea cu cohlee tremurătoare, celulele osmice din fosele nazale,
papilele gustative, organele cu care păianjenul percepe vibraţiile, cele cu care
căpuşa simte bioxidul de carbon, receptorii tactili din piele, cei care se-n-colăcesc
pe fiecare fibră de muşchi din organele bucale ale sarcoptului, cei sensibili la frig
şi căldură, cei excitaţi de stîncile otolitice din organul echilibrului şi celelalte o sută
de mii de simţuri înghiţind de-a valma vibraţiile materiei....(ORBITOR Aripa Stîngă)
Baroreceptors
Chemoreceptors
Electromagnetic radiation receptors
Infrared receptors
Photoreceptors
Ultraviolet receptors
Electroreceptors
Hydroreceptors
Magnetoreceptors
Mechanoreceptors
Nociceptors
Osmoreceptors
Thermoreceptors
Înţeleg că fizica e un domeniu transferat în biologic. Recepţia e la nivel molecular vizibil şi la nivel infinit încă neatins de conştiinţă ci doar de nativele elemente ce o formează. E un proces de dă şi primeşte sau dă şi dă mai departe. Un ciclu tot există acolo deşi bucla poate fi aşa întinsă că omului nu-i ajunge o viaţă să ajungă iar la locul de pornire a ei (acum polemica e: oare care/unde e începutul căci reacţia în lanţ poate fi începută/continuată de la oricare cerc al lui). Dar cercul e un infinit nu? Dacă-l desenezi pe foaie îl vezi. Marginea sa poate fi un proces în manifestare, acea buclă a infinitului care porneşte de undeva şi se termină undeva şi iarăşi. Grozăvia e că procesul poate fi de fapt o multitudine, un infinit într-un infinit. Procesul ar putea avea şi cale de întoarcere. Dacă tăiem cercul cu un cuţit într-un loc vom avea în vedere doar procesul de întoarcere căci înainte (prin cuţit) nu ar mai putea continua. Dacă facem o infinitate de tăieturi în cerc nu vom reuşi să oprim infinitul căci vor reieşi o infinitate de procese cap<=>coadă.
RăspundețiȘtergereÎn organismul nostru se întâmplă atâtea lucruri. La nivel infinitomolecular oare câte au loc doar în viaţa hematiei? Viaţa ei e limitată dar dacă ar fi să numeri reacţiile ţi-ar ajunge o viaţă? Oare omul a reuşit să măsoare infinitul în timp (120 zile) sau infinitul este văzut ca Fata Morgana în orice?
Observ acum, din comentariu anterior, că fizica, bazele ei matematice sunt o sursă imensă de paradoxuri și de probleme de logică. Dacă ar fi să luam în discuție doar cercul, ar mai fi încă multe de adăugat. spre exemplu faptul că un cerc are o infinitate de unghiuri deși pare complet lipsit de unghiuri.
RăspundețiȘtergereDa... totuşi noi nu putem încă percepe ceea ce considerăm infinit. Adică dacă am avea simţurile suficient/infinit dezvoltate am putea fi universul ceea ce practic ar însemna sfârşitul infinitului.
ȘtergereDin păcate a dispărut imaginea. Acum arată a ceva cenzurat.
RăspundețiȘtergere