Te-am așteptat Marcel, te-am așteptat 333 de ani! Azi se împlinesc 33 de zile din ultimul an,e ora 13 iar tu ai ajuns, profeția bătrânilor s-a împlinit. Haide! Urmează-ți calea!
Țin minte și acum cum triumfători în lumina razelor solare am părăsit împărăția terestră a Gâştenilor pentru a ne urma calea spre arhipelagul ceresc al măgarilor înaripați, am păscut vreme de mulți ani pășunea adevărului iar acum, coborând înapoi, în locul împărățiilor regăsesc ruinele unei foste civilizatii, infernul sărăciei unei lumi decăzute, umilite..
..după câteva ore de mers prin întortocheatele și labirinticele coridoare subterane ale palatului scufundat Marcel nu mai știa unde se află. Simțea că se învârte, nu în cerc ci mai degrabă într-un fel de spirală, și că urmează să ajungă în centrul acesteia, în nucleul teribilului labirint subteran... Pe măsură ce înainta simțea apropierea de miezul spiralei şi simțea o atracție indescifrabilă, un magnetism incontrolabil care-i amplifica dorința de înaintare spre centrul coridoarelor subterane, în originea tuturor necunoscutelor, acolo unde spera să găsească răspunsul întrebărilor care-l apăsau.
Eu te-am căutat, tot timpul ăsta te-am căutat prin ungherele timpului, te-am căutat prin succesiunea generațiilor, ți-am trimis semnale, ți-am influențat destinul. Speram să te întâlnesc așa cum speră cel care și-a pierdut vederea că o să vadă din nou, credeam în tine așa cum crede cel care a pierdut auzul în existența muzicii.
