MAXIM ca de obicei

CE cred eu: Blogul e o tâmpenie, nu e nimic serios aici fraților. Aici sunt doar câteva iluzii inșirate si cosmetizate cu grijă. Nu mai citiți bloguri. Întoarceți-vă la lucrurile importante din viața voastră, la activitatea care-și merită îndeplinirea, la vorbele care trebuiesc rostite, la faptele necesare , la realitatea care contează. Tot  ce vedeți aici nu există și știți bine asta. Știți că nimic de aici nu vă poate ajuta in nici un fel, doar asa ca incă un motiv să vă irosiți timpul. Nici un blog nu o să vă schimbe viața și nici mai deștepți nu o să deveniți. Așa că nici nu știu de ce încă continui să citești rândurile astea. Da cititor plictisit, cu tine vorbeam, tu care de zeci de minute stai cu privirea ințepenită în ecranul laptopului. Tu cel încremenit în rutina propriului proiect. Tu cel care în loc să devii mai bun stagnezi in această baltă a viselor,  în acest spectacol trist al gândurilor mele, în această mlaștină a ideilor deplasate, în acest nisip de clepsidră spartă al blogului meu, acest nor de praf care ieșind prin ecranul laptopului iți inundă ochii in fiecare moment, această mizerie de text care tulbură privirea....

Prea sincer...

Zmeul Buhos de Pădure

Ilustrație de Tudor Bănuș

   În ascunzișul ultim al pădurilor de molid, în intimitatea neprihănită a munților nesfârșiți, își ducea zilele o stranie arătare a naturii. Era chiar Zmeul Buhos de Pădure.  Cercetătorii datează prima apariție a acestei neverosimile creaturi ca fiind acum aproximativ 26 de ani în Carpații Păduroși și o atribuie unor mutații genetice apărute intr-o cireadă de bivoli sălbatici. Mutațiile au survenit ca urmare a catastrofalei explozii nucleare de la Cernobâl și a deșeurilor radioactive care au fost deversate în izvoarele din zonă. Zmeul Buhos de Pădure se hrănește doar cu cadavre aflate intr-o stare avansată de descompunere. Prin rolul său de sanitar al pădurii este un adevărat binefăcător al naturii dar poate deveni și cel mai cumplit dăunător. Pentru că... dacă nu gasește suficiente cadavre cât să-i astâmpere pofta de hoituri  incepe să ucidă toate vietățile care îi apar în cale. Apoi mortăciunile sunt inșirate undeva la soare pentru a  le accelera procesul de descompunere și abia apoi consumate. Specia are o reproducere sexuată exercitată prin intermediul polenului și a sporilor produși de  niște glande situate in spatele cornetelor nazale inferioare. Se înmulțesc cu ajutorul viespiilor si al insectelor coprofage care le intră în nas atrase de mirosul dulceag de hoit, extrag polenul din spatele cornetelor nazale și îl răspândesc din zmeu in zmeu până când acele grăuncioare de polen ajung la o femelă zmeu compatibilă. Dacă polenul ajunge la o femelă incompatibilă atunci produsul de concepție este neviabil iar femela avortează spontan. Zmeul îsi potolește setea numai cu apă limpede de izvor si omoară orice vietate indrăznește să-i tulbure apa. Trăiește circa 60 de ani și se adăpostește în vizuini subterane. Pe timp de iarnă îngheață odată cu primul ger și rămîne așa înghețat pînă se incălzește din nou vremea, moment în care iși repornește toate funcțiile vitale și pornește în căutare de hoituri, mortăciuni și apă limpede de izvor.

Avalanșele Momentului (AM)

Am venit de la un duș, exact acum, știu că nu interesează pe nimeni dar pe mine m-a fascinat, să vă spun ce:  vedeam cum toată apa care curgea de la duș se scurgea de pe mine si intra în canalizare, cum ieșea din circuitul ei și cum era evacuată. Mă gândeam atunci... oare nu în același timp se scurge și viața din mine, întocmai ca nisipul dintr-o clepsidră și întocmai ca apa de la duș în circuitul instalațiilor ei. Poate că da dar pentru apa care se scurge în canalizare nu am nici un regret. Dar timpul pe care îl irosesc de parcă nu ar fi al meu, parcă ar fi al altora și parcă aș avea nesfîrșite resurse de astfel de timp. Da! ce trebuie să facem este să luptăm împotriva acestei amnezii. Parcă nu mai știm ce suntem și ce avem de făcut. Neavînd conștiența scopului ne irosim vremea în avalanșele momentului, în bifurcațiile inutile ale unui prezent fără o direcție intenționată.

   AM= cuvînt care exprimă posesia. Dar despre posesia timpului? Pot eu să cuprind, să direcționez și să ordonez acest timp? sau dimpotrivă, el mă cuprinde și mă posedă, mă consumă și îmi parazitează organismul până la ultima lui picătură de suflare.

Marcel, măgarii și drogurile (ep. 8)

Marcel a fost dus la școala de corecție și pentru că avea doar 13 ani i-au dat drumul acasă cu condiția sa-și reia școala la care renunțase de un an (abandonase școala pentru că nu avea destul timp să mai muncească pe plantația lui de canabis, etnobotanice și ciuperci halucinogene).

   Acum Marcel era obligat să meargă la școală în fiecare zi unde era deja cu doi ani mai mare decât copii din clasă cu el și asta numai din cauza abandonului că altfel Marcel de mic copil era mult mai isteț decât cei de vârsta lui și chiar și decât copiii mai mari de prin sat.

    Acum însă pentru Marcel situația scăpase serios de sub control.  Asta a insemnat un dezastru pentru planurile lui de imbogatire. Banii de pe droguri erau deja confiscați iar de banii castigați la cursă, după ce i-a împărțit cu Viorel, i-a rămas doar pentru mâncare si pentru achizitia a 8 oi si un cârlan de la care plănuia să producă mulți miei si sa-i scoată la vânzare. Ăsta era Marcel, mereu activ, mereu pus pe afaceri, un spirit de antreprenor mioritic, un geniu înăscut al satului românesc.

  Viorel avea o personalitate total opusă de cea a lui Marcel, dar totuși complementară. E adevărat că cei doi prieteni se certau destul de des, dar aceste certuri erau întotdeauna productive, de pe urma acestor mărunte dispute cei doi aveau numai de învățat, cearta lor nu era decât o evoluție a spiritului.

   Viorel nu a participat niciodata la cursele pentru măgari deși avea cel mai sprinten măgar din sat si deși îi placea nespus de mult să călărească. Călărea atât de repede încât măgarul călărit rămânea în urma. Dar pasiunea lui Viorel pt călărit nu se oprea la categoria măgarului. Viorel călărea tot ce prindea, călărea vaci,  cârlani, strutii vecinului, câinele bunicului de la stână. Odată a fost surprins călărind o creangă de plop în pădure. A dus de-a lungul vieții lui pasiunea pentru calărit  pe o culme atât de înaltă încât atunci când a ajuns premierul româniei a început sa călărească cu asiduitate statul român....

 EPISODUL 9 APARE peste câteva zile 

Gravă Falsificare a Istoriei Neamului

   Adevărata Enciclopedie a Zmeilor 

ilustrație de Tudor Bănuș

INTRODUCERE:

    M.C. dorește să falsifice istoria reală a zmeilor din țara noastră, motiv pentru care eu, Zmeus Maximus, singurul urmaș legitim al Zmeului Zmeilor (care era cunoscut și sub pseudonimul de ZMEUS sau ZmeZeus) mă autosesizes asupra acestei grave abateri de la normele Zmeusologiei postmoderniste.

   Vă prezint în continuare adevărata enciclopedie a zmeilor, cea care a fost în mod intenționat și în repetate rînduri sabotată de către Organizația Secretă a Antizmeilor din România (OSAR). După cum bine știți, în urmă cu 5 ani a avut loc deconspirarea și condamnarea crimelor regimului antismeic, regim care a dus la dispariția a mai bine de jumătate din speciile de zmei care populau regiunea central estică a Europei. Zmeii au fost ani de-a rîndul torturați și înfometați în închisorile lagărului antismeic. Puțini au mai supraviețuit  până la eliberarea acestora odată cu Revoluția Albastră a Zmeilor Alergători, supranumită mai târziu și RAZA pentru că a fost o adevărată rază de speranță pentru reîntregirea și recâștigarea independenței neamului Zmeilor. Însă crimele împotriva neamului și chiar împotriva Duhului Zmeic nu au încetat să continue. După revoluția albastră, conducerea vechiului sistem( sistemul ticăloșit cum a fost numit mai târziu) se reorganizează sub forma unei organizații secrete(OSAR) cunoscute atunci drept Legiunea Traseistă sau Federația Română de Braconaj. Am informații de la surse sigure că pe atunci la Academia Zmeilor din România a fost infiltrat un agent sub acoperire  care lucra de fapt pentru această organizație secretă. Era chiar M.C. care a fost șantajat de către această teribilă organizație și obligat să falsifice trecutul și întreaga istorie a poporului zmeu în poate cea mai dăunătoare carte apărută după căderea regimului antismeic. Cartea era de fapt un fals, era mai degrabă o pseudoenciclopedie a zmeilor.

 CAPITOLUL I APARE peste câteva zile 

Blogănel Păgubosu te învață

Din seria Blogănel Păgubosu te învață:

Ce trebuie să știi pentru început?

Trebuie să știi cum trebuie formulată o descriere de blog serios.

Dar mai întâi să vedem câteva exemple negative de descriere de blog, adică cum nu trebuie să arate o descriere. Iată deci cîteva perle ale blogărilor mediocri din țară.

Trebuie evitată o descriere prea pragmatică de tipul:

„Dacă vrei să cîștigi 500 de lei mai intră de 100 de ori pe blogul meu și dă și clic pe reclame.” sau

„Al 10.000-lea vizitator al acestui blog câștigă o excursie gratuită în insulele...

De asemenea se doresc a fi evitate și descrierile prea pompoase, prea filozofice. Iată cu ce exemplu vine o simpatică blogăriță:

„Cea mai bună soluție de a descoperi păsările paradisului este să găsești copacul în care acestea se împerechează” sau.. de la alt blogăr excentric:

„Fiecare mascul are propriul său cântec”

Este de evitat și o descriere mult prea încrezătoare pentru rolul unui simplu blog:

„Dacă vrei să fii mai deștept intră pe blogul meu, e gratuit, profită acum”

NU este de preferat nici descrierile prea sincere de tipul:(descriere improvizată de mine din cauza sărăciei de exemple de acest tip)

„Ăsta sunt eu fraților, îmi place și literatura și înjurăturile, și filozofia și bîrfele și știința și curvele și încerc să fac din toate astea un blog. Pentru că toate îmi dimensionează într-un fel sau altul spiritul, toate îmi trasează o traiectorie pe cerul destinului personal.”

Arta Blogăritului

Ce nu trebuie sa faceti
În primul rînd adăugați un titlu cît mai reprezentativ pentru conținut, nu puneți ca titlu un nume de medicament așa cum am făcut eu.
Repet nu faceți ca mine:
 E.x: Neuro maximus sau cum să devii mai deștept în maxim 30 de secunde
Apoi o descriere a conținutului acestui blog (eu am optat pentru o promovare tip prospect)
 E.x: Blogul meu este un supliment alimentar care vă fortifică creierul,
conține toată gama de compuși necesari creierului pentru ași dubla nivelul de inteligenta:
   SUBSTANȚA ACTIVĂ: găndire pură extrasă din  subsanța cenușie
   EXCIPIENȚI: povești, glume, autoironie
   MOD DE ADMINISTRARE: 1(vizualizare)/zi, seara înainte de culcare
   INDICAȚII: pusee acute de plictiseală
              apetit exacerbat pentru cărți
              indicat tuturor cititorilor
              ameliorarea stărilor de dezorientare existențială
                                și de incertitudine a eului
CONTRAINDICAȚII: Persoane alergice la cărți și consumatori cronici de manele
interacțiuni: a nu se consuma ciuperci halucinogene înainte de vizualizarea acestui blog, cercetătorii au constatat că asocierea acestora poate fi periculoasă pentru consumatori
ACEST PRODUS SE DISTRIBUIE ÎN REȚELELE DE SOCIALIZARE SUB FORMĂ DE COMPRIMAT CU 100% CONȚINUT BLOG, PENTRU ELIBERARE NECESITĂ DUBLU CLIC.

EFECTE ADVERSE: necunoscute, dacă apar manifestări neplăcute adresați-vă blogărului sau autorului acestui blog
   Cum să vă adresați autorului:
        prin comentarii la conținut prin formula de adresare:
                 -ÎnaltPreaVizualizatule
                 -PreaDistribuitule
        sau cu un simplu salut de întâmpinare:
       e.x:  -urca-ți-ar blogu-n top 50
            -distribui-ți-aș conținutul
Nu se acceptă mesaje cu caracer de înjurătură
e.x: vizualiza-te-ar dracu
    Vrei să-ţi dau feedback pe obiective
    Vizualiza-te-aș pe partea economică
    booie mlogăre
    băga-ți-aș blogul în coor
   distribui-ți-ar conținutul(pe piața neagră)
Nu se acceptă nici mesaje de tipul:
    blogăre du-te la sapă
    blogăre ești o mizerie
    La pușcărie
    Plecați afară din Google!

Marcel și arhipelagul viselor spulberate (ep.7)

   Marcel îşi dorea atât de mult să câştige cursa încât dorinţa lui începea să se condenseze în particule de realitate şi timp, coagula sub forma unor realităţi posibile, se convertea încet în singura realitate pe care istoria avea să o urmeze din şirul nesfârşit de realităţi posibile.

   Dar mai bine să ascultăm ce spune crainicul cursei : „Şi da! Marcel câştigă cursa, o cursă excepţională, o reuşită memorabilă a puştiului de numai 13 ani. Ce răsturnare de situaţie! Ce strategie invincibilă!“

    Astăzi, când după calendarul gâştenilor se împlinesc exact 200 de ani de la triumful glorios al lui Scorilo, se pare că tocmai Marcel, un strănepot îndepărtat al acestui legendar semizeu, acestui mitologic proneator al satului, reuşeşte să obţină o neaşteptată victorie. Pentru Marcel a fost o zi perfectă, nu numai că a reuşit să câştige această cursă dar a vândut, se pare, şi mare parte din cantitatea de droguri şi plante halucinogene pe care o pregătise pentru turiştii curioşi. Soarta însă i-a fost potrivnică şi de această dată. Tocmai când destinul părea a i se alinia pe o traiectorie ascendentă, când soarta începea să-i zâmbească ( îi zâmbea dar să recunoaştem deocamdată era un zâmbet timid, un zâmbet rezervat pe care soarta îl schiţa pentru Marcel, dar era şi ăsta tot un zâmbet iar pentru Marcel o speranţă imensă).

   Ce nu ştia Marcel era că în acest an mulţi poliţişti de la direcţia antidrog ,care lucrau sub acoperire, aveau ca misiune tocmai identificarea surselor de droguri şi a traficanţilor de plante halucinogene. Despre Marcel poliţia a aflat întâmplător de la nişte turişti care se lăudau ofiţerilor sub acoperire că au făcut rost de iarbă tocmai de la câştigătorul cursei de măgari. Ştiind asta poliţia a decis să facă o percheziţie în ziua următoare acasă la Marcel. Marcel după succesul obţinut la cursă a sărbătorit în continuu: A băut, a fumat şi a consumat ciuperci halucinogene, toate astea împreună cu toţi fraţii lui dar şi cu prietenul cel mai bun al său,cu Viorel, cel care i-a împrumutat măgarul pentru cursă. A doua zi dimineaţa Marcel s-a trezit înconjurat de 5 ofiţeri de la direcţia antidrog, fiecare călare pe câte un măgar special dresat ca să caute plantele şi ciupercile interzise. Când a venit poliţia viorel a luat-o la sănătoasa pe câmp,spre pădure, pe cărări ştiute numai de el, iar poliţiştii i-au pierdut urma. Marcel s-a trezit prea târziu, nu mai era timp de fugă şi oricum era prea ameţit şi prea tulburat ca să se gândească la o scăpare. Fumase prea mult şi era atât de “rupt“(de realitate) că a povestit ofiţerilor tot ce făcuse. Le povestea poliţiştilor cu cea mai mare mândrie şi cu multă satisfacţie că întradevăr el a reuşit să vândă o bună parte din droguri ba chiar se lauda că ar fi vândut o cantitate mult mai mare decât reuşise de fapt.....

.EPISODUL 8 APARE peste câteva zile.

Statele Unite ale Plăcerii (episodul 6)

   Dragi cititori, mai țineți minte, în episodul 2, cînd v-am spus că mii de turiști din toată Europa vin tocmai la Gîșteni ca să vadă această cursă de măgari, ei bine, lucrurile nu stau tocmai aşa. Adică cu siguranță vin mii, poate chiar zeci de mii, și nu doar din Europa, vin din întreaga lume, doar căă... majoritatea nu vin pentru cursă. Păi și atunci, de ce să vină ? o să mă întrebați toți. Păi vedeți voi, în adâncul imenselor păduri de plop care mărginesc satul cresc cîteva specii rare de plante. Unele dintre aceste specii unice, nedescrise si nedescoperite încă de specialiști, au proprietați halucinogene, altele sunt puternice afrodisiace, altele te introduc intr-o stare ciudată de meditație, altele iți crează din senin stări inexplicabile de hiperexaltare intelectuală. În plus tot aici cresc zeci, poate chiar sute de plante responsabile de inducerea a sute de alte și alte inexprimabile și indescriptibile stări. Pentru turiștii amatori  toate acestea erau doar  niște plante exotice care cresc doar în climatul special al țărilor Moldovei și Bucovinei. Cursa de măgari era pentru ei singurul pretext prin care se strecurau în zona spațiului românesc. Toate aceste eforturi, doar ca să intre în posesia a cîteva grame din neprețuita iarbă.Odată ajunși aici însă... turiștii se pregăteau, sub influența acestor plante, pentru o cu totul altfel de călătorie. Acum zburau, înnotau scufundîndu-se, se tîrau și alergau cu tălpile goale pe tărâmurile  necunoscute ale viselor, în impărația distorsionantă a halucinației, în imperiul extaziant al delirului și  excitației sexuale, în insulele groazei din arhipelagul terifiant al sadismului și torturii, în republica somnului liniștit, în statele unite ale placerii.

   Un scandal de proporții s-a iscat anul trecut, cînd, un turist, a murit intoxicat după ce a consumat o supradoză din planta pe care sătenii o numesc iarba gîștelor și de la care se trage și numele satului. Alți cîțiva turiști au ajuns atunci direct la secția de dezintoxicare si terapie intensivă după ce au consumat doze nepermis de mari de ciuperci halucinogene. Așa se face că anul acesta, pentru a preveni incidente de aceeași gravitate, au fost detașate la fața locului mai multe patrule de poliție de la direcția antidrog, special antrenate pentru depistarea acestui gen de infracțiune.

   La această cursă participă și Marcel, eroul acestui revoltător manuscris. Marcel nu avea încă un măgar al lui, dar, imprumutase pentru cursă, măgarul prietenului său Viorel. Dacă cîștiga cursa trebuia să împartă cîștigul cu Viorel, după cum lea fost ințelegerea. Marcel își dorea atât de mult să cîștige, în cît....

.EPISODUL 7 APARE peste cîteva zile.

Episodul 5: Scorilo, măgarii si evoluția speciilor

   Niciodată țăranii din satul Gîșteni nu au fost mai fericiți. Aveau toți pe față acel zîmbet de satisfacție, acea bucurie malefică a omului care-și vede adversarul de moarte zdrobit și umilit.

   Ceilalți concurenți s-au distanțat mult încă din primul tur. Era ultimul dar nu a renunțat, niciodată n-ar fi abandonat, prefera să moară așa, luptînd pentru victorie, decît să abandoneze. Măgarul își resimțea toate oasele, se simțea atît de slăbit și simțea că sfîrșitul se apropie dar, cu toate astea, vedea cu cîtă îndârjire este cărat în spate de stăpîn, cu ce voință inepuizabilă îl ținea pe umerii lui. Atunci măgarul a înțeles, a înțeles că nu e vorba de o simplă victorie, e vorba de mult mai mult. A început să-și dorească victoria, era revanșa lui în fața omenirii, șansa lui de a demonstra măgarilor adevăratul lor destin. Era forța lui de sacrificiu, puterea exemplului pentru emanciarea unei specii înrobite. Măgarul înaripat nu suporta să piardă meciul acum, prefera mai degrabă să moară luptînd pentru această victorie decît să abandoneze, pentru că nu era o simplă victorie, era o victorie a măgarilor. Măgarul a fost atunci cupris de o voință nepămîntească. A ridicat aripile însângerate spre cer și, asemeni unui vultur care-și prinde prada între ghiare, și-a cuprins stăpînul (susținîndu-l cu cele patru picioare) și a început să lopăteze grăbit din aripi în văzduhul cafeniu al gîștenilor. Zbura ca un vultur. S-a ridicat mult deasupra celorlalți, care acum, se chinuiau, călare pe măgarii lor, să străbată fiecare tur de cursă. Pentru măgar acum totul era mai simplu, fiecare tur trecea așa cum un vultur își străbate fiecare cerc, rotindu-se și lopătînd din imensele aripi în înălțimile amețitoare ale asfințitului. Au trecut primii linia de sosire, au cîștigat această bătălie, dusă, nu pentru ei, ci pentru iluminarea speciilor, pentru dezrobirea măgarilor și pentru emanciparea țăranului de pretutindeni. Și iată-i din nou triumfători în lumina orbitoare a soarelui gîștenilor, pentru a cîta oară,  pe prima poziție a podiumului. Nu s-au întors să-și primească premiul, pentru victoria lor nu se inventase încă un premiu pe măsură, și-au luat zborul direct de pe podium, s-au mai rotit de trei ori deasupra gîștenilor în cercuri amețitor de înalte. Scorilo a strigat atunci:  

    „COMPLEVI OPUS. EXPECTA MARCELLUS. MARCELLUS DUCERE NOVAM EXPEDITIONEM IN TRIUMPHO. QUOD INCEPIMUS CONFICIEMUS. GLORIAE GASTENI.” și de atunci nimeni nu mai știe nimic de ei.